În cazul în care vă întrebați ce s-a întâmplat cu toți puieții aceia de măr din pepinieră, pot să vă spun că am reușit să îi plantez astă primăvară și chiar cu o rată de prindere de 100%. Am avut câteva pierderi pe parcursul anului din cauza iepurilor băgăcioși, a ploilor abundente din primăvară acolo unde drenajul nu a fost suficient de bun, iar prin august din cauza secetei, dar marea majoritate au prins toamna teferi și nevătămați.
Nu am o numărătoare exactă, dar aproximez că am plantat în jur de 400 puieți de măr. Alte 2-3 sute de puieți i-am dat prin sat, cui a avut nevoie. Mă săturasem de plantat.
Am făcut gropile mecanizat, cu un burghiu de pământ acționat de priza tractorului, dar între făcutul gropilor și plantare, gropile s-au uscat destul de tare și n-am prea avut pământ reavăn bun de tras pe rădăcini. Am pus și oleacă de bălegar putred în gropi, ca să îî ajute în primii ani. I-am udat pe toți după ce am terminat de plantat, pentru că nu a vrut să plouă, și am mai tasat încă o dată cu picioarele pământul pe rădăcini.
Lupta cu iepurii a început chiar în primele zile după ce i-am plantat, pe la jumătatea lunii martie. Au început să roadă la ei. Am observat din timp și i-am văruit repede, apoi i-am legat cu plasa de fibră de sticlă.
Au urmat și alte atacuri, în mijlocul secetei de la începutul toamnei. N-au mai găsit și ei altceva cu care să își potolească foamea decât coajă de măr. Greșeala mea a fost că am tăiat din rola de plasa de fibră de sticlă o bucată de o palmă și am acoperit merii doar până la aproximativ 75 de cm, uneori chiar 60 cm. Trebuia să ascult sfaturile cuiva și să iau în considerare chiar și un strat de 25 de cm de zăpadă, pe care iepurele poate păși atunci când dă înghețul dupa o perioadă mai caldă, când zăpada face crustă.
Se vede mai jos ce s-a întâmplat. S-a urcat cu picioarele pe pom ca să ajungă la porțiunea de coajă neprotejată (și a ajuns!), iar apoi a continuat în jos pe măsură ce plasa de protecție s-a lăsat sub greutatea lui sau a fost trasă în jos de fâșiuțele de coajă jupuită. Mi-au ros atunci vreo 40 de meri, pe unii mai rău, pe alții mai puțin. Majoritatea celor roși cred că își vor reveni în primăvară. Sper că toamna aceasta lungă le-a oferit tot timpul necesar pentru calusarea rănilor și pregătirea pentru iernare.
În fine, o să folosesc în continuarea plasa de fibra de sticlă pentru protejarea puieților de iepuri pentru ca e cea mai ieftină soluție cu relativ puțin efort și siguranță suficient de bună că nu va da greș ca soluție. Atâta doar că trebuie protejat pomul cât mai sus, până la un metru înălțime și ancorată suficient de bine ca să nu alunece sau să se desfacă. Vizitele dese prin livadă se pot dovedi salvatoare.
Am poze și cu autorul sculpturilor în lemn tânăr de măr. L-am surprins anul trecut când culegeam prune, la mică distanță de locul în care anul acesta am plantat merii. L-am lăsat în treaba lui, era abia puișor, dar e clară treaba ca acum nu mai este așa mic și nevinovat.
În timpul secetei de astă vară-toamnă am reușit să îi ud de două ori, la interval de câteva săptămâni. Nu atât cât ar fi avut ei nevoie, dar suficient cât să treacă cu bine peste secetă. Le-am dat vreo 20 de litri la fiecare. Apa am adus-o prin cădere dintr-o baltă excavată la 200 de metri mai sus. Nu e izvor puternic, dar se umple cu apă de ploaie.
A fost bună cât a ținut, dar a doua oară am udat de la rețea pentru ca am avut „racordate” la apa din baltă și văcuțele, care sunt mari iubitoare de apă pe timp de vară, iar balta a secat într-un final.
Ca să închei cu o vedere din viitor. Iată că am găsit astă primăvară prin beci o pungă bag-in-box cu suc de mere de acum doi ani. Este la fel de bun, nu s-a alterat.
Bonus. O poză cu merii când erau doar niște sâmburi de mere. Despre producerea portaltoilor de măr și altoirea lor am mai scris aici și aici.
Ma bucur ca ai revenit. Chiar ma întrebam ce mai e cu scoala de puieti.
BUNA SEARA,PENTRU PUIETI DE MAR TRBUIE UN ANUME SOI DE MAR PENTRU ARECOLTA SEMINTELE.MULTUMESC
Soi padureț sau ceva cu rădăcini puternice, eu am folosit mere crețești.