Publicat de 2023 a fost un an de schimbări pentru Școala de puieți. Am mutat „operațiunile” chiar la marginea livezii unde urmează să fie plantați puieții. O să fie mai ușor și la plantat pentru că nu o să trebuiască să mut puieții decât câteva sute de metri și o să pot planta mai lejer, chiar și în ferestrele iernii, fără stres.
Am luat o decizie și în privința speciilor pe care o să mă axez în viitor, o decizie influențată foarte mult de efortul pe care o să trebuiască să îl depun pentru ocrotirea puieților de căprioare. Am mari probleme cu ele și din cauza asta sunt nevoit să mă limitez la specii care se pot descurca relativ singure, adică nuc și păr.
Nucii i-am protejat până acum individual cu plasă de sârmă cu ochiuri mici și am constatat că e ok metoda. Se plantează în densități mai mici decât alte specii și nu e un efort foarte mare protejarea lor individuală.
Perii am hotărât că o să îi plantez nealtoiți, deci cu spini pe ei, astfel încât să se ferească singuri de căprioare și o să îi altoiesc mai târziu, direct în livadă, când vor trece de înălțimea la care ajung căprioarele. Tot pentru „autoprotecție” nu voi mai curăța ramurile de la bază de tot, ca să las trunchiul gol, ci doar le voi scurta puțin, astfel încât să rămână un fel de tufă în primii ani de viață, de care nu se vor mai putea freca cu coarnele.
În număr mai mic am am plantat meri, cireși și câțiva castani pe care o să îi plantez mai pe aproape de casă sau o să îi plantez doar când se înalță peste un metru și jumătate, cu coroană formată, ca să nu mai ajungă căprioarele la ei și să le ciupească vârfetele.
Nucile le-am pus din toamnă la stratificat. O parte dintre ele în curte, într-o grămadă cu nisip acoperită cu ceva textile ca să nu îngroape și pisicile alte chestii în el. Altă parte le-am pus în beci, în vase cu nisip umed. Cele de afară au început să germineze chiar din decembrie, câțiva colțișori chiar au degerat, dar chiar și așa au avut o germinare mai bună și evoluție și mai bună decât cele care au stat la stratificat în beci.
Semințele de pere și mere le-am ținut la stratificat în frigider, în șervețele umede. Sunt mai micuțe și m-am gândit că o să îmi fie mai ușor la semnănat decât să le caut prin nisip.
Sâmburii de cireșe au stat tot în beci. Nu au avut o germinare/răsărire prea bună, chiar deloc bună, deci în viitor cred că aș încerca să le pun afară. Aș fi încercat poate și semnănătură de toamna, dar nu am avut terenul eliberat și arat din timp.
Am început să semăn nucile pe 21 martie. Pisicii au ajutat. Am plantat cu mare grijă să nu rup colțișorii nucilor pentru că erau deja de 3-4 centimetri. Bineînțeles, se plantează cu colțișorii în jos, în caz că există dubii. Rădăcina e prima care iese din nucă de obicei și se deosebește destul de ușor de partea aeriană pentru că cea din urmă are o colorație puțin diferită.
Am continuat cu castanele, sâmburii de cireșe, semințele de pere și mere. Pisicul a fost cel care a dictat frecvența și lungimea pauzelor. Deci a durat ceva până am semănat tot.
La sfârșit am udat bine ca să se așeze pământul pe semințe și să țină umiditate semințelor, de care nu se pot lipsi absolut deloc în perioada asta a vieții.
După 2-3 săptămâni am avut și primele rezultate. Am văzut că cireșii nu au răsărit cum speram.
Merii și perii au răsărit foarte bine.
Și nucii la fel. În special nucile care au fost stratificate afară au răsărit mai repede și s-au dezvoltat mai bine.
Pe 4 mai am trecut prima dată cu motocultorul cu freza pe răstavuri, iar pe 11 mai am zis că e cazul să intru cu sapa în ei și să scot buruienile. Ce nu a răsărit până acum probabil că nici nu o să mai răsară.
Nucii pe 12 mai.
Nucii pe 28 mai, mai jos. Se văd primele două rânduri mult mai bine dezvoltate față de următoarele două rânduri, tot de nuci. E diferența între nucile stratificate afară și cele stratificate în beci. Ce-i drept, provin și din surse diferite. Primele sunt de la un nuc din zonă, iar celelalte sunt din piață.
Următoarele poze sunt din 8 iunie, când am intrat a doua oară cu sapa în ei ca să îi scap de buruieni. Am pus școala de puieți pe locul unde mâncau și dormeau vacile acum câțiva ani, deci e teren fertil, dar plin de semințe de buruieni, cel puțin la un capăt al lui. La celalalt capăt a băltit și chiar am pierdut puieții din cauza asta.
Terenul a fost obor de vite în urmă cu ceva ani și chiar am demolat o fânărie care stătea să cadă ca să fac loc pentru o grădină de roșii. Am găsit în pământ cu ocazia prășitului o secure cu muchia spartă și mai târziu, la sapa următoare, am găsit și o muchie de sapă.
Nu știu ce sentimente au alții față de sapă, dar mie mi se pare o activitate relaxantă și plăcută. S-ar putea chiar să fie de fapt principalul motiv pentru care continui să semăn în fiecare an semințe și să fac școala de puieți.
Nici pisicul nu fuge de sapă.
Cireșii au ieșit rari, dar e ok și așa pentru că oricum nu aveam planuri să plantez mai mulți în livadă. Au probleme cu băltirile și îi feresc greu de căprioare.
Perii și merii s-au dezvoltat cel mai bine. Am pus trei rânduri de peri și unul de meri. Au răsărit deși, dar cred că așa vor și rămâne, cel puțin perii. Merii s-ar putea să îi mai răresc pentru că nu vreau să îi mut din pepinieră decât când vor avea vigoare foarte mare, cât mai târziu.
De la sfârșitul lui august am început să altoiesc o parte din nuci cu soiurile Chandler și Fernor. Am folosit metoda altoirii în fluier, despre care am povestit mai mult aici. Am obținut rezultate încurajatoare, dar rămâne de văzut câți dintre muguri vor ieși din iarnă.
Pe 5 octombrie, mare parte din nucii altoiți plecaseră deja în vegetație. Semn bun că s-au prins, dar e de rău pentru că în curând vine înghețul și vor îngheța toate creșterile noi. Rămâne de văzut care și cum vor trece iarna.
Am altoit și câțiva cireși cu mugure dormind, dar am avut și aici surpriza să plece în vegetație câțiva dintre ei. Cred că în viitor va trebui să altoiesc mai târziu, în septembrie.
Și încă o poză din școala de puieți de pe 5 octombrie.
