Altoirea pe cireș sălbatic

Pentru o altoire reușită, realizată în condiții optime, altoiul nu trebuie să fie plecat în vegetație, în timp ce în portaltoi trebuie să existe deja un flux de sevă. Această defazare poate fi realizată ușor păstrând altoii la frigider pentru câteva săptămâni, chiar luni. Păstrarea lor la rece vă permite să faceți altoiri chiar și în luna mai.

Am recoltat altoii în februarie, chiar spre începutul lunii martie. A fost frig și nu au plecat în vegetație. Majoritatea altoilor folosiți i-am luat de la stațiunea pomicolă Mărăcineni. Am mers pe recomandare și am luat altoi din soiurile Kordia și Skeena, ultimul fiind chiar autofertil. Am mai luat cireș amar și altoi de vișin din soiurile Crișana și Tg. Jiu, tot pentru altoire pe cireș sălbatic.

Pentru păstrare la frigider, altoii se sigilează mai întâi la capetele unde s-au făcut tăieturi cu ceară sau mastic. Eu am topit niște lumânări parfumate, mi-au fost mai la îndemână. Se înfășoară bine în folie alimentară și se pun la frigider la o temperatura puțin peste 0 grade. Nu mai mult de 4-5 grade Celsius, altfel încep să înmugurească în folie și nu mai sunt buni pentru altoit. În poza de mai jos sunt câteva ramuri de măr oprite pentru altoirea eventualilor meri pădureți.

Am început altoirile pe 5 aprilie. Primii au fost cireșii plantați în februarie, deci la aproximativ 6 săptămâni de la plantare.

Pe cei mai mulți i-am altoit cu cip, cum am povestit aici la meri, am altoit câțiva în T ca aici, dar mi s-a părut că sunt prea subțirei în coajă și am continuat să altoiesc doar cu cip. Nu mai intru în detalii pentru că am scris deja cum procedez în alte articole de pe site. Am înfășurat cu bandă de altoire Buddy Tape și apoi am legat mai strâns cu bandă din folie de plastic.

Sunt câteva lucruri la care trebuie să acordați atenție mare când vă apucați de altoit, primul ar fi ca briceagul să fie de calitate și bine ascuțit. Calitatea tăieturilor contează mult, iar sensul în care se taie mugurele de pe ramura altoi să fie de la baza ramurii altoi spre vârful ei, mai ales când altoirile se fac în „T”, sub coajă.

Acestea sunt câteva ramuri altoi rămase după altoire, cu mugurii altoi extrași.

Aici se vede mai bine cum arată o altoire cu cip sau chip budding în engleză. Este vișin pe cireș, de aici și diferența de culoare între coaja altoiului și a portaltoiului.

În secțiunea din imaginea următoare, făcută inclusiv prin coaja luată împreună cu mugurele altoi, se vede modul în care se îmbină altoiul de portaltoi. Se vede o margine oxidată, dar mai spre coajă culoarea cambiului este verde crud. Poza e de pe un cireș pe care l-am cadorisit cu vreo 10 altoi, pe fiecare ramură.

Aici este o altoire în Z, posibilă doar atunci când altoiul și portaltoiul au diametre aproape identice. E mai greu de realizat, mai ales dacă nu taie bine briceagul, dar rezultatele pot fi foarte bune.

Despre rata de succes a altoirilor pot să spun că a fost de aproape 100% pentru cireșii plantați în martie, cei cu grosimi mai mari și în sol mai fertil. Cred că grosimea și vigoarea pomului a fost principalul factor de care a contat succesul altoirii. Cei mai viguroși s-au dovedit a fi un suport mai bun pentru altoi. Nici foarte groși totuși, vorbim portaltoi de un an.

Următoarele poze din 7 mai, când mugurii altoilor au început să plece în vegetație.

Folia Buddy Tape a rămas pe altoi, fiind biodegradabilă. Nu deranjează mugurii.

În poza următoare este același mugure pe care l-ați văzut mai sus în poza cu secțiunea.

Am păstrat altoii la frigider mai mult timp și am putut să altoiesc a două oară pe cei la care nu am avut rezultate din prima încercare. Acolo unde altoirea nu a avut scucces la prima încercare am altoit cu vișin pentru că mi s-a părut că rata de succes la altoirea cu vișin e mai bună.

Ca să fac altoirile pe cireșii din livadă a trebuit să dau jos protecțiile de iepuri și să pun altele mai joase, până în dreptul mugurelui altoi. Am altoit la aproximativ 50-60 cm de sol din mai multe motive, dar principalul ar fi că cireșul sălbatic e mai rezistent la boli. Trunchiul e cel mai afectat de umezeala din iarbă și de prezența insectelor și bolilor, așa că am zis să las mai mult din el la suprafață.

Altoirea la o înălțime mai mare ajută și pomul să se înalțe mai repede și să scape de gura căprioarelor.

Cam pe 25 mai, când altoii s-au făcut de o schioapă, i-am legat de tulpina portaltoiului ca să crească drept. Am mai tăiat din lăstarii de pe portaltoi, dar nici nu l-am golit de tot de frunze, am ciupit vârfetele.

Pe cireșul acesta, care avea 2 ani de stat în pepinieră și care ramnificase deja, l-am altoit în mai multe puncte, cu vreo 3 soiuri. Am zis că poate nu se prind altoii, dar s-au prins toți. A avut una dintre cele mai frumoase evoluții.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *