Recunosc, de multe ori pun carul înaintea boilor, încep ceva într-un domeniu despre care nu cunosc foarte multe, dar îmi imaginez care ar putea fi rezultatul și acel rezultat mă motivează suficient de mult încat să învaț ce trebuie făcut pentru a merge mai departe.
Din fericire, de data asta nu intru într-un domeniu complet necunoscut. Am crescut la țară și stiu ce înseamnă munca într-o gospădărie, imi face placere și cred că este o activitate binevenită pentru cineva care în ultimii 7 ani a lucrat foarte mult timp în fața calculatorului.
Tot din fericire, nu sunt motivat atât de mult de venituri, cât de plăcerea de a urmări creșterea unor plante din momentul în care vor fi sădite semințele, până când vor intra pe rod. Totuși, o astfel de activitate aduce, inevitabil, pentru oricine încearcă, și avantaje financiare.
Pe scurt, mi-am propus să înființez o livadă de pomi fructiferi din soiuri autohtone, dar nu oricum, ci cu resurse minime, plecând de la semințe, încurajând biodiversitatea și documentând fiecare pas. Cred că această activitate nu este doar pentru cei care vor să vândă fructe în piață, e pentru toată lumea! Sper ca pe parcurs să îmi împărtășiți opinia.
Ați admirat vreodata un pom pentru roadele lui? Poate un nuc bătran din curtea bunicilor sau un cireș plantat la marginea străzii care înflorește mereu primul și astâmpără pofta de cireșe pentru zeci de copii în drumul lor spre școală. Dacă da, atunci vă invit să descoperim împreună cum și de ce trebuie să avem grijă ca pomii copilăriei noastre să lase și ei, precum oamenii, urmași.
Impresionant ,felicitari pentru rezultatele obtinute si mult succes in continuare!!!
Va felicit pentru initiativa! Intr-adevar ingrijirea unei livezi/gradini iti da satisfactii foarte mari si multa relaxare, o stare de bine chiar. Succes!
Îmi place ceea ce ați făcut,este o pasiune frumoasă iar Dumnezeu îi va înnobila pe cei care trăiesc în armonie cu natura în spiritul creeației divine.Și eu mă ocup de cca. un an de pomi fructiferi,deh! am ajuns la o vârstă în care nu-mi mai permit să pierd timpul aiurea și să mă bucur peste câțiva ani de roadele muncii mele când voi ieși la pensie.Eu sunt înconjurat de foarte multe păduri în zona Motrului din județul Gorj,așa că încerc să altoiesc merii și perii pădureți cu soiuri de valoare,direct pe locul respectiv,apoi dacă-i mai găsesc unde i-am lăsat altoiți,bine,dacă nu mă bucur pentru cei care vor avea în curtea lor un pom fructifer de valoare.Mi-am cumpărat din Italia o trusă de altoit în copulație formată din clește cu tăietură în V și în omega,clește complementar pentru altoiri pe trunchiuri de până la 5 cm,un briceag de calitate „Victorinox” pentru altoiri sub coajă,un clește „Due Buoi”care poate reteza perfect chiar și crengi de 3 cm diametru și o „alifie” de pomi după ce au fost retezați pentru altoire.Am făcut câteva altoiri în copulație în această primăvară care evoluează frumos,dar și unele altoiri care n-au fost compatibile cu soiul respectiv,mă refer la soiul de prun „Tuleu gras”,după părerea mea cele mai aromate și mai gustoase soiuri de prune pe care le-am mâncat în cei 47 de ani de când mă știu și care nu se pot altoi pe corcoduși cu frunza verde,ci doar pe pruni de vară,o să încerc totuși o altoire și pe corcoduș cu frunza roșie cei ornamentali care cresc destul de masivi.În toamnă voi încerca să-mi fac o pepinieră de puieți de corcoduș cu frunza roșie din sâmburi și alți sâmburi de meri și peri pădureți,de asemenea caut sâmburi de vișin turcesc (mahaleb),pentru că este singurul soi de portaltoi care se pretează cel mai bine pentru altoirea cireșului,rezistență la secetă,ger,boli și dăunători,cel puțin în zona mea unde pânza freatică este la 4-5 metri iar mahaleb-ul nu face rădăcini pivotante,pentru că ceilalți cireși altoiți pe cireș din sâmbure,mor după câțiva ani când ajung la pânza de apă freatică,iar eu sunt Stan Pățitul.
Dragule, esti minunat!
Si esti fericit daca ai un petec de gradina in care poti sa-ti „exerciti” legaura cu pamantul!
Eu, locuiesc in capitala si spatiul mic din gradina este deja „invadat” de trandafiri, mi-as fi dorit o livada dar e spatiul insuficient. Vecinii imi spun ca mi-am facut „gradina botanica acasa”. E drept ca nu am studii in domeniu, dar am o mostenire spirituala de la bunici si chiar ma simt in lumea mea cand sunt in gradina. Mai nou, plecand de la pasiunea din copilarie pentru dulceata si sirop, m-am pus pe treaba adica pe fiert….fructe, flori si frunze…..;sunt, adica ma simt ,ca o vrajitoare mica care culege, selectioneaza si prepara licori „magice” si foarte dulci ….fara alt conservant decat zaharul!!!….si cum fructele pe care le pregatesc….se separa de samburi…iata ce idee de pus la incoltit semintele…doar ca….uffffff…..nu mai am unde le planta! Nepotica mea de 2 ani si 7 luni ….recunoaste gustul de menta…si de „ghimbil” ( a se citi ghimbir) din siropul buuuuuuuuun pe care-l pregateste tusi (adica eu).
Ai mei toti mananca cu placere tot ce-i dulce facut de tusi si cu increderea ca nu e nimic altceva in recipientele reciclate (.obligatoriu din sticla), decat fructe sau flori sau frunze si zahar! Am facut anul asta mai mult decat pentru consumul propriu, in regim artizanal, dulceata si sirop! Mi-as dori sa ….pot servi in propria mea gradinita….dulceata, sirop si ceai pentru nostalgici! O sa ma mai gandesc la asta! (Ceea ce ma inhiba si ma enerveaza este faptul ca orice idee pe care o ai….trebuie „filtrata” de …..ma intelegi!!! Ma enerveaza de fapt ca suntem tratati ca niste potentiali „rai”…si nu vreau sa mai intru in amanunte!)
Deci…mi-am crescut si plantat gradina cu flori….mare majoritate trandafiri butasiti cu manutele mele….fara „scoli si diplome”., doar cu mult mult drag, citind informatii prin carti, intreband prin batranii pe care-i mai am prin preajma….si cu o vointa dusa la „obsesie”!
Despre pomi nu stiu foarte multe, dar…au incoltit spontan cativa meri, aluni….parca am zarit si un corcodus…printre tufele de trandafiri, liliac, magnolii si alte cele….dar care ar trebui altoiti!
Habar n-am de asta, cert este ca puii de mar au deja 2, respeciv trei ani….si in afara de altoit, nu stiu daca mai pot fi transplantati!?
Mi-am revenit spectaculos, miraculos dintr-un episod neplacut de boala, printre flori, cu masaj si cu tratamente naturiste, pe care le-am luat la hotararea mea si la o analiza a propriului meu corp fizic! Ma simt bine si arat ca o fetiscana in ciuda varstei biologice. Pacat ca sunt greu de trezit cei din preajma, intoxicati de miraje costisitoare.
Am crezut si cred ca avem o legatura speciala cu natura, noi astia care traim in Romania! Tu esti un exemplu! Stiam ca nu ma insel! 🙂
Sanatos si voios si binecuvantat de Dumnezeu sa fii multi ani de-acu inainte pui de dac, Ionut!
Si sa traiesti frumos pe mai departe!
in primul rand felicitari! noi tinerii pensionari chiar avem nevoie de relaxare in aer liber, banii de pensie sant putini si daca nu ne permitem sa mergem la mare s-au la munte macar sa avem o oaza de verdeata acasa , cei care stau la casa. gradina noastra are 500 m patrati si eu pun legume din toate ,e o placere a mea sa imi fac singura rasadurile ca nu stii niciodata ce cumperi. acum ma bate gandul sa imi fac rasaduri si de pomi, asa ca am sa urmaresc cu interes tot ce postezi, multumesc pentru tot ce postezi.
Impresionant…am maine tren la 5 dar tot am citit si m-am minunat. Impreuna cu sotul suntem pasionati de pomicultura si natura. Eu am descoperit copacul moringa…pe care il am pe balcon….mititel rasarit tot din seminte. Am mai fost incantata si de germinarea semintelor de catina. E de viitor. Va salut cu drag initiativa. Mentinem contactul!
Carmen
Spor la treabă.
Eu am o mica livadă de care nu mă prea îngrijesc, socrul meu s-a mutat în casa de vacanta şi face cam totul. Avem de la smochine, aluni şi coacăze până la piersici, caişi, pruni, meri şi peri.
Avem 3 copii şi ne place să fugim în vacanţa de week-end la Dridu la ţară. Îmi este greu să mă apuc de muncă, lucrez în IT telecomunicaţii şi sunt cam surmenat. Acasă am multe citrice nealtoite prin tot felul de ghivece. Am încercat şi cu coacăze dar nu le merge bine în casa. Citind butada fericirii m-am cam hotărât să aloc mai mult timp grădinii.
La bună regauzire.
Buna ziua. Am citit tot articolul dvoastra .Vreau sa va povestesc despre un visin , despre „un visin al copilariei ” de fapt eram adolescenta cand tata a creat o mica pepiniera cu cateva feluri de pomi : meri, nuci si un visin , pe care i-a altoit. Visinul mi l-a dat mie si l-am plantat in curtea casei din Timisoara. Desi visinii nu cresc foarte mult in inaltime , al meu s-a facut de aproape 3m in inaltime daca nu si mai mult. La un moment dat , dupa multi ani, in care ne-am bucurat de visinele mari si de umbra lui , s-a uscat din cauza cariilor , cred . Sotul meu a luat partea de copac care era deasupra pamantului dar nu a scos si radacina pomului . De aproximativ 2 ani , in locul visinului de odinioara a rasarit un vlastar care are 2 crengi , care formeaza un V ( am considerat V-ul de la victorie ) . Stiu ca putini ar intelege daca le as spune cat de fericita am fost cand am vazut vlastarul de visin crescand de la an la an , ducand munca tatalui meu mai departe peste ani . Acum am o casa la sat unde pe 1/3 din gradina am o livada de pruni (asa am cumparat-o) . Printre ei am plantat , impreuna cu sotul meu , un cires , 3 meri si 2 piersici (piersicii s-au uscat ) . Vazand ce se poate face din seminte puse la germinat , ma gandesc sa maresc livada cu inca un rand de pomi fructiferi . Va multumesc pentru ca ati impartasit ideea livezii si cu altii si va doresc sa aveti cati mai multi puieti . Gabi -Timisoara, Romania
deosebit!!!atitea informatii la un loc,asta cu nucile o sa o fac pentru ca foarte greu se prind nucii,am o mica livada 40-50 diverse specii ,dar mai am de lucru si de invatat!multumesc si multa bafta!!!
Salut Ionut, am citit toate posturile tale in 2 seri . ma bucur ca exista si oameni ca tine . Eu am renuntat la viata de oras si am inceput sa dezvolt o ferma legumicola pentru ca iubesc natura. Succes in continuare si cu siguranta o sa te sun.
Ma bucur! Ne auzim.