Vrem instituirea unei scheme de ajutor de stat, „Prima livadă”, pentru înființarea de livezi noi, pe modelul schemei de finanțare a împăduririlor. Mai puțină birocrație și aprobare mai rapidă a dosarelor.
Publicat de Pe unde se poate cosi cu tractorul sau cu cositorile cu masă, treaba merge repede și mai ușor, dar pe pante sau pe terenuri recent curățate de mărăcini, încă pline de cioate, nu se poate altfel decât cu cositoarea de umăr.
Anul ăsta am fost ocupat cu altoirile la peri până în iunie și nu am reușit să cosesc mărăcinii din timp, înainte să apuce să se facă lese și să se împletească firele de încurcătoare. Ca să intru cu cositoarea de umăr în ei în plină vegetație ar fi fost extrem foarte greu, așa că am făcut curățenie abia spre sfârșitul verii, când s-au mai uscat puțin.
Ca să scăpăm de mărăcini, aceștia trebuie tăiați an de an în lunile care nu conțin litera „r”, adică în mai, iunie, iulie și august. Atfel, tăierile de primăvara și toamna nu fac decât să îi ajute să se regenereze mai bine. Anul viitor neapărat trebuie să cosesc mai devreme și chiar de două ori pe an.
Pentru tăiatul mărăcinilor folosesc cel mai des discul de tăiere cu trei brațe și neapărat țin după mine un polizor unghiular pe baterii pentru refacerea tăișului. Altfel nu se poate.
Chiar și așa, un capăt de tăiere nu mă ține mai mult de doi ani pentru că se strică angrenajul. De vină sunt în mare parte șocurile primite în urma lovirii cioatelor, așa că anul ăsta am început să le tai.
Mai întâi sap puțin în jurul cioatelor și apoi încerc să le tai cu drujba cât mai de jos. Asta înseamnă că din când în când lanțul mai intră și în pământ și trebuie ascuțit foarte des, dar efortul trebuie făcut. Nu mai e cazul să amân lucrarea că mai mult păgubesc. De putrezit nu putrezesc curând.
