N-a trecut nici 2023 fără să plantez câțiva pomișori. Am început de toamna trecută să eliberez un colț de livadă de mărăcini. Am păstrat perii, păduceii și corcodușii pentru altoire. Porumbarii, măceșii și chiar o parte din rugi (muri) i-am tocat cu tocătorul de crengi.
După ce am terminat de curățat terenul am început și plantarea, la sfârșitul lui februarie.
Am plantat cireși și vișini rămași în pepinieră care au avut creșteri mai mici și nu au putut fi plantați anul trecut, plus câțiva aluni și castani pe care i-am avut în saci cu pământ. Alunii și castanii ar fi putut să mai stea un an în saci pentru că au avut destul spațiu pentru rădăcini și poate ar fi fost mai bine așa, dar am vrut să scap de ei de prin curte și să declar deja la APIA suprafața curățată ca livadă.
Ca de fiecare dată, plantările au început cu desfundarea vetrelor, apoi brazdele au fost mărunțite cu un motocultor și abia pe urmă am făcut gropile și am plantat, folosind doar pământul mărunțit pentru acoperirea rădăcinilor..
Mare parte din aceste plantări s-au făcut pe teren accidentat, pe pante mari, greu accesibile. De asta s-a și înmărăcinat în timp, din cauză că nu s-a putut cosi. Planul este să fac pentru motocultor o remorcuță mai micuță cu benă ca de roabă ca să pot duce bălegar la fiecare pom.