Lucrările în livada cu cireși au continuat anul acesta cu retezarea cepului la cireșii și vișinii altoiți în câmp anul trecut. Ca să fac asta a trebuit să dau jos protecțiile de plastic și să le pun la loc.
Am mai lărgit puțin vetrele vișinilor plantați pe pante mai mari, ca să adune mai multă apă din cea care se scurge pe pantă și apoi am mai altoit câțiva dintre cireșii care au rămas nealtoiți de anul trecut din diverse motive, ori au fost prea mici, ori nu s-au prins altoii.
Câteva concluzii care au reieșit la sfârșitul acestui an au fost următoarele:
1. Trebuie să evit și mai mult locurile joase pentru plantarea cireșilor. Anul trecut nu am avut cireși uscați din cauza băltirilor pentru că a fost mai puțină ploaie. Primăvara aceasta au fost câteva săptămâni ploioase și am pierdut toți puieții plantați pe teren jos sau chiar și pe pantă, aflați pe traseul apelor care se scurg după ploaie.
2. Să nu mă grăbesc să plantez puieți de talie mică pentru că vor fi păscuți de căprioare. Protejarea puieților mici e foarte dificilă, chiar imposibilă.
3. Să nu neglijez fertilizarea și irigarea lor. I-am cam lăsat de capul lor anul ăsta. Cred că i-am udat doar o dată. Dacă îi ajutam mai mult s-ar fi înălțat mai repede ca să scap de căprioare.
4. Aceeași răbdare trebuie exersată și în cazul altoirilor. E mai bună făcută mai târziu, pe grosimi mai mari și rădăcini mai multe. Creșterile puternice trec mai ușor peste eventuale boli.