Publicat de Am adunat câteva poze cu daunele produse de căprioare anul acesta. Subliniez că e vorba doar de câteva pentru au fost mult mai multe decât am surprins eu în poze.
Am avut zeci de nuci jupuiți de coarnele căprioarelor, dar în cazul lor „agresiunile” au încetat după ce am învelit pomii individual cu plasă de sârmă cu ochiuri mici, cum am arătat aici. Bineînțeles, e o soluție pentru densități mici de puieți pe hectar.
În cazul merilor, gustarea preferată a căprioarelor și iepurilor, în primul an de la plantare nu am avut decât un gard de sârmă ghimpată cu trei sârme, suficient pentru vaci, dar nu și pentru alte sălbăticiuni. Învelisem puieții individual cu plasă din fibră de sticlă de tipul celei care se folosește la tencuieli. Nu a fost soluția perfectă pentru că după o lună în care nu am trecut pe la livadă am găsit zeci de pomi jupuiți, cu plasele de protecție făcute grămadă, trase în jos sau în sus. După felul în care erau roși, vinovați cred că au fost iepurii. Pe majoritatea a trebuit să-i retez de deasupra punctului de altoire și să las alt lăstar să crească din trunchi. Nu mă așteptam să aibă din nou probleme, de data asta cu căprioarele, care le-au ținut calea și i-au păscut imediat ce au scos capul din protecția de plasă de sârmă pe care o pusesem. Nici până acum, după 4 ani de la plantare, mulți dintre ei nu au reușit să treacă de un metru înălțime, pentru că le tot țin caprele calea și îi tund, ca pe gardul viu. Într-un final cred ca va trebui să renunț la ei de tot și să plantez pomi mai înalți, cu coroană formată deja.
Anul acesta am plantat mai mulți cireși și vișini și am început să aduc îmbunătățiri gardului. Pe unele tronsoane am pus plasă de sârmă mai veche, dublată de un gard viu de porumbari. Pe alte tronsoane am pus 5-6 fire de sârmă ghimpată, pe altele sârmă ghimpată plus 2 fire de curent electric, iar pe altele doar gard electric, dar câte 5-6 fire.
M-am uitat să văd pe unde trec căprioarele și am constatat că trec cam peste tot, cu excepția tronsoanelor unde gardul de sârmă ghimpată sau de plasă de sârmă e dublat de un gard viu. Cel mai ușor le e să treacă prin sau peste sârma ghimpată. Chiar și printre sârme ghimpate puse la 20 de centimetri reușesc să treacă dacă nu sunt bine întinse. Se mai feresc, dar dacă sunt motivate tot trec. Nu mai vorbim de sărit peste. La un gard de 2 metri înălțime ar trebui să punem 10-12 sârme ghimpate ca fie cât de cât eficient și nici acolo nu există garanții, ci doar o mică descurajare.
De gardul electric se mai fereresc, dar și pe acela îl sar cu succes, iar dacă ating firul electric din săritură, fară să atingă pământul, nu simt impulsul electric. La gardul electric circuitul se închide prin pământ. Dacă animalul nu face contact cu pământul, gardul nu își face treaba.
Combinația de sârmă ghimpată cu fir electric e poate și mai rea pentru că mi s-a întâmplat de zeci de ori să găsesc firele de curent agățate de sârma ghimpată. Au sărit sau trecut prin gard și au împletit firelede curent de cele de sârmă ghimpată. Rezultatul e că impulsul electric se duce în pământ și tot gardul electric își pierde eficiența cu ocazia asta. Trebuie verificat tot perimetrul, măsurată tensiunea și găsită buba de fiecare dată.
Am mai folosit protecții din plastic de tip tub pentru pomi. E un plastic rezistent la radiațiile ultraviolete și nu se degradează. Soluția e bună pentru iepuri pentru că nu am mai avut probleme cu ei de atunci, dar nu funcționează în cazul căprioarelor, cum se vede în pozele de mai jos. Se freacă de pomi indiferent dacă au sau nu protecțiile puse, iar ce trece peste protectie este păscut dacă pomii sunt prea mici.
Așa că am revenit la vechiile metode, var amestecat cu balegă proapsătă de vacă și puțin lavabil pentru că are o putere mai mare de albire decât varul. Puțin nisip foare fin adăugat în compoziție ajută împotriva iepurilor. Alții pun chiar și aracet în compoziție. Eu nu am pus.
Atenție, urmează imagini cu impact emoțional.
În concluzie. Nu am cedat complet asaltului sălbăticiunilor, o să mai plantez cireși și meri, chiar dacă sunt speciile lor favorite să se joace cu ele, dar o să caut să plantez pomi de talie mai mare, la care să nu ajungă la vârf și… o să îi spoiesc mai des cu maglavaisul de var și balegă de vacă pe care l-am mai folosit în trecut.
Gardurile și câinii ajută. Nu de puține ori am văzut câinii alergând căprioarele prin livadă până când au sărit gardul înapoi pe teritoriile lor. Gardurile de mărăcini, fie din defrișări fie garduri vii de mărăcini, sunt cele mai bune, în măsura în care pot fi realizate de jur împrejur. Altfel, dacă rămâne o singură intrare în livadă, căprioarele o vor găsi cu siguranță ca să intre, dar o să le fie mai greu să o găsească la ieșire.
Tot ca să scap de stresul căprioarelor am să caut să plantez doar nuci și peri pădureți (cu spini) în afara gardului livezii, pe alte parcele pe care nu le pot împrejmui. Nucii o să îi protejez individual cu plasă de sârmă cu ochiuri mici ca să nu se frece de ei, iar perii o să îi las cu spini pe ei la bază și o să îi altoiesc mai târziu, pe vărfuri care trec peste un metru și 20 de centimetri. Deja am început să semăn în școala de puieți mai mult nuci și peri.
