Am continuat și în 2023 activitatea începută anul trecut și despre care am povestit aici, adică să transform o pășune invadată de mărăcini și specii sălbatice de pomi fructiferi într-o livadă de pomi altoiți.
Am început din toamnă și am continuat primăvara devreme să tai toți porumbarii, rugii și măceșii. I-am strâns și am format cu ei un gard de mărăcini pe una din laturile livezii.
În a doua jumătate a lunii aprilie, când perii au început deja să plece în vegetație, am scos de la frigider altoii recoltați încă din lunile februarie-martie și am început altoirile.
Perii pădureți i-am altoit cu mai multe soiuri de pere, începând cu Novembra. Altoi i-am primit în dar de la un prieten de pe Facebook. Pe păducei am pus altoi de moșmon (și ei tot primiți). Am mai pus moșmon și pe peri ca să văd diferența de evoluție în funcție de portaltoi. Păduceii nu sunt foarte buni ca portaltoi, dar am zis să le dau o șansă.
Am mai întâlnit în cale meri, dar și pruni și cireși. Nu răspund la fel de bine la altoirea pe grosimi mari ca perii, dar tot i-am altoit pentru că erau foarte aproape unii de alții și nu am mai lăsat nimic în picioare. Vedem mai târziu cine rămâne să producă pentru că oricum sunt foarte deși.
E o muncă destul de grea, mulți fug de ea, dar părerea mea este că efortul merită. Mai toate speciile care au rezistat și au populat fosta pășune: rugi, măceși, porumbari, păducei, peri sălbatici.. au în dotare spini. Pe alocuri nu se poate alfel decât folosind mănuși de sudură, din piele, pentru că altele nu fac față. Cel mai rău e când nimeresc în articulații sau în vene, pe dosul palmei.
Am folosit foarte mult drujba, chiar și la rugi, pentru că au fost foarte deși. Cositoarea de umăr a intrat în pâine abia mai târziu, la cosit. În anii care vor urma va trebui să cosesc chiar și de trei ori pe an ca să nu las drajonii de porumbar să se lemnifice și să scap de ei mai curând. Trebuie tăiați din timp. În cele din urmă își epuizează resursele pentru regenerare și dispar.
Despre metoda de altoire nu mai zic nimic pentru că am povestit despre ea cu mai multe ocazii, începând de aici: De unde învățăm să altoim?
Mai jos sunt câteva poze, începând cu defrișarea terenului până la altoiri.
Înainte de curățenie. Se vede un păr crescut aplecat, aproape orizontal, din care au dat lăstari în sus.După curățenie. Același păr eliberat din leasa de mărăcini. L-am altoit mai târziu pe creșterile verticale.Desimea unei lese de porumbari. Campionii mărăcinilor.Peri sălbatici și păducei altoiți după retezarea coroanei.Păducel altoitPăducei și peri altoițiPeri altoiți anul trecutPeri altoiți anul trecutPeri și păducei care înainte de a fi retezați pentru altoire. Pe sub ei nu se vede nimic verde pentru că era leasă de mărăcini prin care abia răzbătea lumina.Sașa mi-a ținut tot timpul companie.Harababură totală. Nu m-am ocupat de scoaterea crengilor din livadă decât mult după altoire pentru că m-am grăbit să fac altoirile la timpul lor.Balta care se vede e rezultatul unor alunecări de teren. Ce a rămas în urmă e un teren foarte greu accesibil, plin de denivelări. Greu de cosit, greu de întreținut.În stânga se vede gardul de mărăcini rezultat din curățarea terenului. În câțiva ani se vor tasa și în cele din urmă vor putrezi.Fostă leasă de mărăcini, încă puțin și se vede poiana în partea cealaltă.Aici a fost un zid inpenetrabil de mărăcini, aplecați unii peste alții.Moșmon altoit pe păducelMoșmon altoit pe păducelMoșmon altoit pe păducelPăr altoit pe păr sălbaticMoșmon înflorit, altoit pe păducel în primăvarăMoșmon înflorit, altoit pe păducel în primăvarăAltoi rupți de păsări, de vânt sau de căprioare. Dar ce frumos s-a vindecat tăietura!Prun altoit tot cu prun, dintr-un soi mai bun. În viitor cred că o să evit să mai altoiesc pe prun pentru că nu se vindecă bine rănile la grosimi mari.Păr altoit pe păr pădurețPăr altoit pe păr pădureț
Peri altoiți în primăvară, fotografiați în iuliePeri altoiți anul trecutPăr altoit anul trecutPoză din iulie cu peri altoiți în primăvarăPoză din iulie cu peri altoiți în primăvarăAtenție la vânturi puternice. Altoii trebuie legați cu tutori. Important este să rămână un lider bine echilibrat și ancorat. Creșterile clorlaltor altoi trebuie temperate și păstrați doar ca soluție de siguranță.Poză din iulie cu peri altoiți în primăvară. În poză abia ce cosisem pe sub ei și am adunat crecile care mai rămăseseră. Am intrat apoi în altoi ca îi răresc și să îi ancorez.Poză din iulie cu peri altoiți în primăvară. A rămas în picioare un măr pădureț pentru care nu am mai avut altoi păstrați la frigider ca să îl altoiesc anul acesta.Păr altoit acum 2 ani, în primăvara anului 2021. În dreapta jos se vede un altoi rupt după doi ani de la altoire. Se poate întâmpla destul de ușor dacă nu sunt conduși bine.Păr altoit acum 2 ani, în primăvara anului 2021. Cel mai bun altoi este cel care crește drept, chiar dacă nu este cel mai viguros. Trebuie păstrat și favorizat să crească și să devină viitorul pom. Rezistența la rupere e mult mai bună.Păr altoit acum 2 ani, în primăvara anului 2021. Am început să las câte un lăstar din portaltoi pe care să îl altoiesc cu mugure în caz că se rupe vreun altoi din cei mari. Să fie un fel de backup.Păr altoit acum 2 ani, în primăvara anului 2021. Au învelit destul de bine rana, dar mi-aș fi dorit ca cel principal să fi crescut mai drept. Nu mi-am dat seama de la început cum e cel mai bine să îi conduc.
Publicat de 
De la pășune neuitilizată de 10-15 ani, la livadă de peri – prin altoirea perilor sălbatici crescuți spontan
Altoirea perilor pădureți cu soiuri noi de păr
Mutați puieții de nuc crescuți spontan prin zăvoaie și pâraie, altfel vor muri
Tăierea mărăcinilor cu cositoarea atașata la priza de putere a tractorului