Defrișarea mărăcinilor de pe o fostă pășune și altoirea perilor pădureți, păduceilor și merilor crescuți spontan

Am continuat și în 2023 activitatea începută anul trecut și despre care am povestit aici, adică să transform o pășune invadată de mărăcini și specii sălbatice de pomi fructiferi într-o livadă de pomi altoiți.

Am început din toamnă și am continuat primăvara devreme să tai toți porumbarii, rugii și măceșii. I-am strâns și am format cu ei un gard de mărăcini pe una din laturile livezii.

În a doua jumătate a lunii aprilie, când perii au început deja să plece în vegetație, am scos de la frigider altoii recoltați încă din lunile februarie-martie și am început altoirile.

Perii pădureți i-am altoit cu mai multe soiuri de pere, începând cu Novembra. Altoi i-am primit în dar de la un prieten de pe Facebook. Pe păducei am pus altoi de moșmon (și ei tot primiți). Am mai pus moșmon și pe peri ca să văd diferența de evoluție în funcție de portaltoi. Păduceii nu sunt foarte buni ca portaltoi, dar am zis să le dau o șansă.

Am mai întâlnit în cale meri, dar și pruni și cireși. Nu răspund la fel de bine la altoirea pe grosimi mari ca perii, dar tot i-am altoit pentru că erau foarte aproape unii de alții și nu am mai lăsat nimic în picioare. Vedem mai târziu cine rămâne să producă pentru că oricum sunt foarte deși.

E o muncă destul de grea, mulți fug de ea, dar părerea mea este că efortul merită. Mai toate speciile care au rezistat și au populat fosta pășune: rugi, măceși, porumbari, păducei, peri sălbatici.. au în dotare spini. Pe alocuri nu se poate alfel decât folosind mănuși de sudură, din piele, pentru că altele nu fac față. Cel mai rău e când nimeresc în articulații sau în vene, pe dosul palmei.

Am folosit foarte mult drujba, chiar și la rugi, pentru că au fost foarte deși. Cositoarea de umăr a intrat în pâine abia mai târziu, la cosit. În anii care vor urma va trebui să cosesc chiar și de trei ori pe an ca să nu las drajonii de porumbar să se lemnifice și să scap de ei mai curând. Trebuie tăiați din timp. În cele din urmă își epuizează resursele pentru regenerare și dispar.

Despre metoda de altoire nu mai zic nimic pentru că am povestit despre ea cu mai multe ocazii, începând de aici: De unde învățăm să altoim? 

Mai jos sunt câteva poze, începând cu defrișarea terenului până la altoiri.

Articole pe același subiect

De la pășune neuitilizată de 10-15 ani, la livadă de peri – prin altoirea perilor sălbatici crescuți spontan Altoirea perilor pădureți cu soiuri noi de păr Mutați puieții de nuc crescuți spontan prin zăvoaie și pâraie, altfel vor muri Tăierea mărăcinilor cu cositoarea atașata la priza de putere a tractorului