De la pășune neuitilizată de 10-15 ani, la livadă de peri – prin altoirea perilor sălbatici crescuți spontan

Am mărit astă primăvară livada cu un teren pe care au fost alunecări de teren și care apoi a fost invadat de peri sălbatici. Am eliminat rugii, porumbarii și măceșii, iar perii i-am altoit. Am avut și câțiva meri sălbatici altoiți, dar perii au fost majoritari și au crescut cel mai bine după altoire.

Perii au fost ultimii la rând cu altoirea. Am început târziu, la sfârșitul lunii aprilie și a durat ceva lupta cu mărăcinii, până la începutul lunii mai.

Ce a fost mai gros a mers tăiat bocuri cu drujba direct pentru foc. Ramurile de păr, păduceii și chiar și măceșii i-am tocat cu un tocător de crengi acționat de priza de putere a tractorului.  Dacă ar fi să măsor volumul de muncă depus acolo, pe aproximativ 50 de ari de teren, cred că a valorat mai mult decât terenul, dar a meritat.

A ieșit o livadă curățică, frumoasă, iar lăstarii altoilor au evoluat foarte bine.

Am încercat să las ramnificațiile portaltoiului și să altoiesc pe grosimi cât mai mici, mai sus și mai mulți altoi. În felul acesta se videcă mai repede rănile, au o masă de frunze mai bogată și animalele ajung mai greu la ele să le rupă.

Am folosit mai multe soiuri, dar cei mai mulți altoi i-am avut din soiul Monica. Am trecut de mai multe ori să rup lăstarii crescuți din portaltoi. I-am rupt pe toți. Acum, gândindu-mă cu mintea de pe urmă, cred că ar fi fost o idee bună să fi lăsat 2-3 lăstari din portaltoi pe care să îi altoiesc mai târziu, undeva mai jos, cu prindere direct pe trunchi. Ar avea un risc de rupere mai mic și mai puține boli.

La perii altoiți anul trecut am observat deja că încep să apară probleme, rupturi. Nu cred că e în totalitate vina vântului. O mică adiere poate genera fisuri, rupturi parțiale care invită bolile și pot compromite pomul. E un mix de vânt și boli care duc la ruperi de genul acesta. Pot fi evitate cu tutori, dar nu complet. De asta zic… e o idee bună altoirea pe lăstari apăruți ulterior retezării portaltoiului, în al doilea an.

Am mai avut și altoi rupți. Ba de animale, ba de vânt, dar majoritatea au prins anul nou și arată foarte bine.

Acesta ese unul dintre perii care a suportat cele mai multe altoiri, cu mai multe soiuri. I le-am lăsat pe toate anul acesta. Anul viitor o să retez mai scurt altoii concurenți, dar nu ii tai de tot pentru că trebuie să păstrez rezerve în cazul în care altoii principali, cei aleși, se rup.

Spre toamnă am văruit punctele de altoire cu var în care am adăugat puțină piatră vânătă (cred că trebuia să adaug mai multă).

Cositul mărăcinilor din jurul pomilor o să fie o muncă continuă în următorii ani, de câteva ori pe an, înainte să se lemnifice. Ăsta e prețul scoaterii unui teren din starea sălbatică. Munca va continua…