Publicat de La cum arată fostele fâneţe si păşuni ale comunei, e foarte probabil ca taierile de mărăcini să devină ceva ritualic de acum înainte, cel puţin pentru mine, musai de făcut la fiecare început de primăvară. Terenul pe care îl curătăm acum este moştenire de la strabunici, urmează să punem nucii aceştia pe el la toamnă, iar de anul viitor şi nucii din solar.
Este al doilea an la rând când am rămas cu coarnele motocoasei în mână. S-a rupt o parte, dar am improvizat cu un baţ de lemn până când am terminat treaba pe ziua respectivă. La rugi merge foarte bine capatul de taiere cu trei braţe, dar am mai băgat-o prin nişte lese de porumbari şi păducei, care forţează coasa mai mult. Un disc de taiere cu dinti vidia ar fi fost mai potrivit, dar Makita are un sistem de prinde caruia îi trebuie un disc cu grosimea de cel putin 2 milimetri. Makita nu produce discuri de taiere cu dinti vidia, iar cele de pe piaţă au grosimi mici, sub 2 milimetri. Se găsesc soluţii şi pentru asta până la urmă.
Până la urmă am făcut eu alte coarne dintr-o ţeavă de fier, care sigur nu o să se mai rupă. Sunt mai grele cu câteva sute de grame faţă de coarnele lor de aluminiu, dar cel puţin sunt sigur ca nu mai ajung cu ea pe coclauri la taiat de mărăcini şi să mă întorc acasă la prânz că nu mai am cu ce lucra.
