Am avut o iarnă relativ cuminte. Pe 25 februarie nucii erau bine, după cum se vede mai jos în poză. Am împraştiat nişte balegar şi am avut ocazia să îi vizitetz. Problema a apărut mai spre primăvară, după câteva zile de brumă şi îngheţ, între 20 şi 25 aprilie.
Acesta a fost efectul brumei asupra fructelor tinere, care abia apucaseră sa prinda contur. Au înegrit și apoi au căzut.
Frumoasa brumă…
În cele din urmă, mugurii de la baza puieților de nuc au rezistat brumei și din ei au crescut lăstari noi, ca și anul trecut. Am avut probleme și cu căprioarele, care vin să se frece între coarne de lăstarii tineri. Au jupuit asa vreo 10 nuci, dar nici nu mai contează pentru ca apoi a venit bruma și i-a aranjat pe toți.
Aici se vede cel mai bine cum a fost nucul retezat de doua ori, in doi ani consecuivi, pentru a lăsa lăstar să crească de jos. Au prins doi ani foarte prosti pentru plantele sensibile la brumă.
Cu toate astea, în iulie am avut deja nuci care depășeau doi metri înălțime. Rădăcinile au fost foarte bine crescute și au împins toată seva catre lăstarii noi.