Publicat de Rămăsesem dator să continui povestea sâmburilor de cireș sălbatic pe care am început să o spun astă primăvară.
În mod surprinzător pentru mine, nu am avut probleme cu bolile, chiar dacă nu am stropit decât ocazional cu fertilizat foliar și un fungicid pe bază de cupru. Deci se pot produce și puieți în regim ecologic.
Probabil le-a mers bine și pentru că am afânat solul destul de des, lucru care a îmbunătățit absorbția de nutrienți și a dezinfectat solul. Am trecut cu sapa prin ei de 4-5 ori, iar de udat i-am udat aproape săptamânal în lunile de vară. Se știe că o plantă bine hrănită, cu creșteri rapide, se dezvoltă bine chiar și atunci când în jurul ei există condiții favorabile răspândirii bolilor.
M-am ocupat de puieții de cireș destul de intens pentru ca mi-am dorit să-i aduc la o grosime suficientă pentru altoire până în luna august-septembrie, când aș fi putut face o altoire cu mugure dormind.
Mi-am schimbat planul pe ultima sută de metri și m-am gândit că ar fi mai bine să-i plantez nealtoiți și să-i altoiesc direct pe locul lor de veci, în livadă.
De ce? Pentru că încă un an în școala de puieți ar transforma dramatic rădăcinile puieților din multe, mici, subțirele și aglomerate în jurul tulpinii în puține, rare și groase.
As vrea apoi să încerc să-i altoiesc altoiesc la o înălțime mai mare de sol, în jur de 70 cm, astfel încât să protejez altoiul de bolile din iarbă. Probabil nu vor mai avea nevoie nici de tutori, iar protecția împotriva iepurilor se va așeza mai bine de tulpina groasa a portaltoiului.
Problema în toamnă a fost că ploile nu prea au ținut cont de planurile mele. A fost o secetă prelungită și abia pe 15 noiembrie mi-am luat inima în dinți să înfig primul hârlete în pământ, deși solul era foarte tare și lucrarea a durat mult. Am desfundat vetrele unde urmează să pun pomii, câte un pătrățel cu latura de 1,-1,2 metri, peste care am împrăștiat bălegar putred de un an.
Bălegarul de un an nu este foarte foarte mărunt și în cele din urmă concluzia clară a fost că trebuie să mai aștept până în primăvara ca brazdele să se mărunțească și bălegarului să se infiltreze astfel încât să-l pot încorpora mai bine în pământ cu ajutorul frezei motocultorului.
Am folosit o remorca de împrăștiat bălegar cu descărcare laterală, probabil marca Annovi. Am avut norocul să o găsesc la cineva care o adusese din Italia pentru el, apoi s-a răzgandit pentru că a vrut să-și ia una mai mică și mai manevrabilă. A trebuit să-i schimb lanțurile și să procur un adaptor pentru cardan, dar a meritat osteneala. Una nouă are probabil acum preț de BMW.
Am pregătit terenul pentru vreo 70 de puieți, la care am „livrat” 3 remorci de bălegar. Ar trebui să le ofere suficienti nutrienți pentru 4-5 ani. Am mai dus bălegar și la peri.
Restul puieților urmează să-i plantez pe un teren cumpărat în primăvară și pe care a trebuit să-l curăț de mărăcini și foarte mulți puieți de prun crescuți spontan ca tufe.
Am tocat crengile cu un Tocător crengi REMET R 100 de la lemncut.ro pe care îl recomand tuturor celor care au de făcut astfel de lucrări. Am cărat 4 remorcuțe de crengi tocate, cărora altfel ar fi trebuit fie să le dau foc pe teren, fie să le las să le putrezească undeva la marginea livezii, ocupând loc și adăpostind boli.
Da, apare o sondă prin poze pe care nu prea pot să o feresc pentru că e chiar în capătul livezii mele de meri. Au venit să-i facă reechipare și până la urmă i-au pus dop pentru că alunecările de teren au strâmbat coloana de țevi. În primăvară o să pot planta și pe locul unde se lucrează acum.
