Care credeți că ar putea fi avantajele unei livezi mixte, cu specii și soiuri diferite de pomi, față de o livadă uniformă, unde este cultivat un singur soi?

Eu ma gandesc în primul rând la dăunători și vă mărturisesc că decât să aplic 6-7 stropiri pe an la pomi și să fac din fructele alea coctailuri de substanțe chimice, aș prefera să pun bariere naturale în calea dăunătorilor. Nu știu cum și cat de eficiente ar putea fi pentru ca nu prea am vazut lume înghesuindu-se să experimenteze și să recomande o practică anume, dar sunt dispus să mă documentez și să încerc.

Școală de puieți

Școală de puieți

Așadar, primul obstacol în calea dăunătorilor cred că ar putea fi alternarea speciilor și soiurilor, astfel încât să le fie mai greu să se răspândească din pom în pom. În plus, prezența mai multor soiuri de pomi în livadă va asigura un decalaj al perioadelor de înflorescență, care sper că va menține mai multe insecte bune în livadă, printre care și dușmani naturali ai dăunătorilor.

Astea fiind spuse, o sa încerc să produc singur materialul săditor într-o școală de puieți, ca să pot avea diversitatea de care am nevoie. Școala de puieți, în pomicultură, este numele dat suprafeței destinate obținerii portaltoilor din sâmburi și semințe.

Vă intrebați de ce puieții obținuți din sămanță sunt folosiți în mod obișnuit ca portaltoi în loc să fie plantați direct în livezi? Pentru că, dacă pui în pământ semințele unui fruct exemplar, mult dorit, șansele sunt să obți pomi cu caracteristici diferite, cel mai probabil cu fructe mai slabe calitativ, dar dacă altoiești puietele cu un altoi (ramură) din pomul mamă, atunci vei avea un pom nou cu aceleași caracteristici ca ale pomului din care ai luat altoiul.

În plus, dacă apelezi la pomi altoiți pentru a înființa o livadă, pe langă uniformitate și siguranța că puieții plantați vor face exact fructele pe care ți le dorești când vor crește mari, ai ocazia să îmbini vigurozitatea rădăcinilor portaltoiului cu dulceața și frumusețea fructului produs de altoi. Un fel de Frankenstein.

Dar totuși, ceva se pierde. În timp ce marea majoritate a fructelor sunt produse în astfel de livezi, cu pomi altoiți, multe alte soiuri, unele chiar neomologate, se pierd pentru totdeauna datorită reprezentării numerice tot mai reduse. În plus, în condiții de diversitate, experiențe diferite ale pomilor din diferite regiuni, în alte tipuri de soluri și climat, ar putea conduce la conturarea unor soiuri noi, cu caracteristici deosebite.

Fără a exclude pomii altoiți, cred că orice livadă ar trebui să permita înmultirea naturală, prin semințe, a pomilor. Conservarea și îmbogațirea fondului genetic al speciei depinde de acest lucru.

Chiar dacă, în această diversitate, fructele unor pomi crescuți din sămanța vor fi mai mici și nu la fel de dulci precum cele facute de pomii altoiți, ele iși pot găsi un rol bine determinat la prepararea sucului de fructe, care are nevoie nu numai de fructe dulci, ci și de unele mai acrisoare, altfel sucul ar ieși prea dulce.