O dată la 10 ani Oltețul iese din matcă și vine să își ia tributul de unde lunca e mai joasă. Puțin mai sus de grădina noastră cu legume și pomișori Oltețul face un cot, pe acolo iese cand vine apa mare, trece peste mal și o ia prin grâne.  Pentru că suntem și la un colț de luncă, toate apele pe care aceasta le strânge vin să se verse din nou în Olteț pe la noi.

Oltețul după inundație

Oltețul după inundație

Culmea e că de fiecare dată când iese, și imi amintesc două inundații de felul acesta, nivelul apei, lăsat pe peretele cabanei, e cam același.

Nivelul apei, lăsat pe peretele cabanei

Nivelul apei, lăsat pe peretele cabanei

De data aceasta ne-a prins totuși binișor pentru că am avut pe cea mai mare parte a terenului lucernă, care s-a ridicat, a mai spălat-o ploaia și am putut-o cosi, chiar dacă mai avea pământ pe la bază. Oricum, e doar o recoltă din patru afectată, în cazul lucernii. Cei cu grâu au fost mai puțin norocoși.

Gradina după inundație

Gradina după inundație

Pomișorii i-a prins încă mici, dar cât de cât lemnoși. Chiar dacă a trecut apa cu mult pe deasupra lor,  după ce s-a retras, pomii au rămas pe loc. Asta e al doilea eveniment care dă emoții culturii, după bruma de pe 21 mai, dar s-au dovedit destul de rezistenți.

Puieții de măr în prim plan, după inundație

Puieții de măr în prim plan, după inundație

Roșiile au fost cele mai afectate. Nu s-au rupt, dar s-au mocirlit ca porcii. Ne rugăm de ploaie să mai vină o dată să le spele.

Roșiile pline de pământ, după inundație

Roșiile pline de pământ, după inundație