După o jumătate de iarnă petrecută la frig afară și altă jumătate în casă la căldurică, ca să se usuce pâstăile, astăzi mi-am suflecat mânecile și am trecut la frământat sacul cu pâstăi de salcâm.

Mă gândeam că o să îmi fie foarte greu să desfac semințele de pe pâstăi, pentru că sunt mult mai bine ancorate decat boabele de fasole, dar a mers foarte bine. Mai făcusem asta o dată când eram în generală, ne-au zis profesorii să ducem la școală semințe de salcâm, atunci a mers foarte prost. Acum a mers mult mai bine, poate și pentru că am lăsat tecile la uscat mai mult timp.

Nu le-am bătut ca pe fasole pentru că nu se sparge teaca la fel, fiind mai subțirica, în schimb, le-a frământat ca pe aluat până s-au rupt în mii de bucăti, iar apoi le-am mai luat la zăpăcit puțin în mâini cum se desfac boabele spicului de grâu, frecându-l între palme. În cele din urmă, toate semințele au sărit de pe teci. Apoi le-am trecut printr-o sita cu găuri mici, prin care au trecut semintele și pleava, dar au rămas bucățile mari de teci, după asta am vânturat. N-a fost vânt afară și nici nu l-am mai așteptat să vină, am suflat pleava din pumni.

Am făcut ceva exerciții de respirație, dar rezultatul e foarte plăcut la vedere și atingere, aproximativ 500 de grame de semințe de salcâm, adică vreo 25.000 de semințe, care sper că vor deveni puieți de sarcâm în curând, dacă totul merge bine și mai departe.

Semințe de salcam

Semințe de salcam