Deși în mod tradițional se înmulțește prin butașire, prin drajodare sau marcotaj, înmulțirea cătinei prin semințe rămâne totuși o alternativă la care putem apela atunci când nu ținem foarte mult la protejarea geneticii soiurilor.

Cum frică de hibrizi nu îmi este, având ca scop declarat, printre altele, și cultivarea biodiversitații, am cumpărat un kilogram și ceva de cătină de la piața din Râmnicu Vâlcea, cu scopul de a opri semințele. Asta s-a întâmplat pe 27 octombrie. Am trecut cătina zdrobită printr-o sită fină, apoi rezultatul de piei și semințe l-am spălat prin căteva ape, l-am stors și l-am pus la uscat. După uscare, am frământat pieile amestecate cu semințe în maini, astfel încât semințele să se desprindă de piei. Apoi am vânturat rezultatul și m-am ales cu această frumoasă priveliște…

Semințe de cătină

Semințe de cătină

Semințele sunt de mărimea unui bob de orez și sunt maronii de fel, din câte am mai văzut eu pe net, dar cele pe care le-am luat eu din piață văd că au mai multe nuanțe. Posibil să fie soiuri diferite, poate chiar ceva salbatic. Fructele păreau să fie identice.

Am văzut că Ruben Budău avea anul trecut pe blog un anunț de vânzare semințe de cătină, poate chiar și mai multe sfaturi pentru cine dorește să încerce. O să revin și eu mai târziu cu rezultatele, deocamdata „instrucțiunile de folosire” pentru semințele de cătină le-am gasit pe alt site, de unde citez:

Semințele de cătină pot germina din momentul în care fructul a început să-și schimbe culoarea în galben sau portocaliu. Însă, cu cât fructele sunt mai coapte și puterea de germinare crește proporțional. Pentru extragerea semințelor, fructele bine coapte se zdrobesc, se presează printr-o sită deasă pentru a se desprinde din învelișul protector.

Dezavantajul acestei metode fata de butașire și marcotaj este impurificarea soiurilor, primele două fiind tipuri de înmultire vegetativă prin care caracteristicile plantei mamă se transmit fidel în descendență.

Semințele se spală bine, se usucă la umbră în curent de aer, dupa care se păstrează în saculeți de pânză până la data semanatului. Dintr-un kilogram de fructe se obțin 80-90 g de sămânță. Rezultate mai bune se obțin la semănarea de primăvară. Terenul destinat însâmanțării trebuie să fie curat, cu sol ușor, mărunțit și fertilizat. Înainte de semănat, semințele se stratifică timp de 30 de zile în nisip sau în pământ umed, la temperaturi de 3-5 grade Celsius. Pentru rezultate mai bune se practică înmuierea semințelor timp de 30 de ore înainte de semănat în apă curată, la temperatura camerei. După ce se scot din apă, semințele se dezinfectează timp de 10 minute într-o soluție de hipermanganat de potasiu (KMnO7) sau termic, mai complicat, la 70 de grade Celsius timp de 3-4 zile. Deși metoda termică este mult mai costisitoare, este indicată atunci când nu suntem siguri de materialul biologic pe care îl avem la dispozitie. Dezinfectarea chimică cu permanganat este eficientă împotriva fungilor și a bacteriilor, ineficientă împotriva unor eventuale infecții virale. Termoterapia acționează si împotriva virusurilor.
Semințele se seamană în straturi la distanta de 12-15 cm, 20-25 cm sau 30-35 cm, în functie de soi, după care puieții vor rămîne în același loc 1, 2 sau 3 ani. Adâncimea de semănat este de 1 cm, iar cantitatea de sămânță este de 2-3 g/m2.

Semințele se pot trata împotriva ciupercii Pytium debaryanum, iar pământul se tratează săptămânal cu hipermanganat de potasiu de concentratie 1 la mie timp de 30-35 zile de la răsărire. In timpul vegetației se efectuează lucrarile normale de îngrijire.