Despre oameni

Când am pus plasa de sârmă în jurul puieților m-am gândit că e posibil să îi treaca cuiva prim minte să o fure, dar speram să mă înșel. Inițial m-am gândit să o vopsesc când încă e în sul, ca un fel de marcaj, care să descurajeze furarea ei. Nu am mai facut-o, dar am încercat să o prind de pari cu cât mai multe cuie și să o prind de pământ cu tăruși din metru in metru, sa le fie greu și iepurilor sa intre pe sub ea. M-am gândit că poate hoții nu dispun de foarte mult timp să o desfacă și nici prea harnici la furat n-ar fi, dar se pare ca cineva a încercat să o ia.

Nu imi dau seama ce s-a întâmplat de nu și-au dus până la capat fapta, cine i-a întrerupt sau cum de s-au răzgândit. Am pus-o la loc în picioare, căci nu se poate fără ea, cu speranța că nu vor încerca din nou să o fure.

Nu vreau să descurajez pe nimeni să facă ceva de teamă ce se va fura. Poate în alte locuri oamenii sunt mai înstăriți și nu fac lucruri josnice ca acela de a lăsa puieții de măr fără protecție în fața iepurilor și căprioarelor, dar,  acolo unde e cazul, e bine să vă gândiți din timp la soluții pentru descurajarea lor, de asta povestesc întâmplarea.

Plasă de sârmă
Plasă de sârmă

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *