Când am luat decizia de a înființa o mică pepinieră de pomi fructiferi, iarna trecută, mi-am dat seama că nu am semințele și sâmburii pe care mi-i doream să îi plantez. Așa că, dacă vreți să luați o decizie similară, e bine să o luați acum. Cireșele s-au copt deja.

Daca relația voastră cu pomicultura este deja într-o fază pasională, de care cred ca e absolută nevoie, în urmatorii 6 ani veți avea posibilitatea de a dezvolta această pasiune într-o afacere durabilă. Pomicultura este un domeniu prioritar pentru Programul National de Dezvoltare Rurala 2014 – 2020, iar dezvoltarea pepinierelor de pomi fructiferi este nevoia primară a acestui domeniu. O nevoie foarte mare, din cate vad în acest pdf ce face parte din documentația sub-programului tematic: „Creșterea competitivității sectorului pomicol”, care zice așa: „Față de un necesar anual de aproximativ 10 milioane de pomi, producția realizată de pepinierele interne este de abia 1,5 – 2 milioane de pomi.”

Ce altceva mai zice:

„Suprafața totală cultivată cu pomi în 2009 a fost de 135.000 de hectare. În ultimii 23 de ani, suprafața pomicolă a României a cunoscut o scădere accentuată de 57% față de 313.380 de hectare cultivate în 1990.”

„Din punct de vedere al cantității de fructe produse de România, dacă în 1990 producția de fructe însuma peste 1,4 milioane de tone, în 2009, acesta a fost de numai 616 000 de tone. „

Pomicultura nu este singurul domeniu care a mers din ce în ce mai prost după revoluție. În 1990, România avea 5.381.000 de capete bovine, iar în 2010 număra 1.985.000 de exemplare. Numărul de ovine a atins minimul în anul 2002, când efectivul s-a înjumătăţit (7,2 milioane de capete, faţă de 14 milioane, în 1990).

Asadar, foarte multe pasuni care au rămas nepăscute și neîngrijite, sunt acum năpădite de mărăcini și arbuști. Terenuri care pot fi achizitionate relativ ieftin, mai ales că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură face din ce în ce mai multe controale pentru a scoate aceste terenuri de la plata subvenției pe pasune. ba chiar să dea și amenzi. Nu am tras concluzia asta doar urmărind ciferele, e o realitate pe care o cunosc foarte bine de la mine din comună.

Înca o dată spun, dacă nu vă trage inima să faceți ceva în domeniul ăsta pentru că nu aveți bani sau pentru că nu vreți să aveți de a face cu birocrația care înconjoară proiectele de finanțare, înseamnă că abordați greșit problema. Trebuie mai întâi s-o faceți din placere, fără complexe de inferioritate față de cei care au poate mai mulți bani sau mai mult know-how. Toate vin în timp.

Va invit să mă contactați ca să spunem aici, pe scoaladepuieti.ro, povestea voastră despre cum ați început sau cum veți începe.