Vrem instituirea unei scheme de ajutor de stat, „Prima livadă”, pentru înființarea de livezi noi, pe modelul schemei de finanțare a împăduririlor. Mai puțină birocrație și aprobare mai rapidă a dosarelor.
Publicat de O dată la 10 ani Oltețul iese din matcă și vine să își ia tributul de unde lunca e mai joasă. Puțin mai sus de grădina noastră cu legume și pomișori Oltețul face un cot, pe acolo iese cand vine apa mare, trece peste mal și o ia prin grâne. Pentru că suntem și la un colț de luncă, toate apele pe care aceasta le strânge vin să se verse din nou în Olteț pe la noi.
Culmea e că de fiecare dată când iese, și imi amintesc două inundații de felul acesta, nivelul apei, lăsat pe peretele cabanei, e cam același.
De data aceasta ne-a prins totuși binișor pentru că am avut pe cea mai mare parte a terenului lucernă, care s-a ridicat, a mai spălat-o ploaia și am putut-o cosi, chiar dacă mai avea pământ pe la bază. Oricum, e doar o recoltă din patru afectată, în cazul lucernii. Cei cu grâu au fost mai puțin norocoși.
Pomișorii i-a prins încă mici, dar cât de cât lemnoși. Chiar dacă a trecut apa cu mult pe deasupra lor, după ce s-a retras, pomii au rămas pe loc. Asta e al doilea eveniment care dă emoții culturii, după bruma de pe 21 mai, dar s-au dovedit destul de rezistenți.
Roșiile au fost cele mai afectate. Nu s-au rupt, dar s-au mocirlit ca porcii. Ne rugăm de ploaie să mai vină o dată să le spele.
