Primul kilometru de pepinieră

De-ar fi să punem cap la cap rândurile semănate astăzi, s-ar face un kilometru în linie dreaptă.

Anul trecut am semănat pe 20 martie pentru că s-a încălzit mai devreme, dar a fost și mai ușor pentru că am avut suprafață mică, lângă casă. Anul acesta am zis să pun mai multe semințe, luând în considerare că avem ceva coaste în zonă unde am putea pune pomii, prieteni care cer și hoți care fură, așa că m-am mutat cu școala de puieți acolo unde am posibilitatea să mă lungesc, la marginea unui zăvoi, unde obișnuim să punem și grădină de legume.

Arătura este din primavară pentru că astă toamnă tractorul a fost indisponibilizat. N-a ieșit grozav de mărnuțit terenul, cum ar fi fost în cazul arăturii de toamnă, dar pământul e fărâmicios,  de luncă, ușor de lucrat și o să se cunoască mai târziu.

După discuit am trecut cu un cultivator peste loc, doar cu săgețile de pe mijloc montate, ca să traseze rândurile și chiar să facă și șanțurile pentru însămânțare, astfel încât să nu ne rămână decât să punem semințele pe rânduri și apoi să acoperim.

Ogorul pregătit
Ogorul pregătit

Am coborât semințele, șâmburii și toate cele din mijlocul nostru de transport, tractorul. Asta a fost momentul în care mi-am dat seama ca trebuie să scot aparatul foto să fac o poză.

Semințele
Semințele în zeci și zeci de cutii și cutiuțe

Pentru că am întârziat cu semănatul, având și un beci mai călduros, au  început să încolțească. Asta a însemnat muncă în plus, pentru că acum semințele cu colți au trebuit orientate. Am rezolvat separarea de nisip parțial acasă cu sita pusă deasupra unui vas, alte semințe le-am separat la râul Olteț, care trece foarte aproape de terenul cu pricina.

Cu "șaitrocul" la râu
Cu „șaitrocul” la râu

 

Zic să se vadă și zăvoiul, mai pun o poză. E plăcut să muncești vara pe lângă o apă curgătoare. Dacă primăria noastră, dar și cele din amonte, s-ar îngriji să nu se arunce gunoaie pe malul apei ar fi fost și mai bine.

La zăvoi
La zăvoi

Se vede mai sus în prim plan o semănătoare manuală, făcută prin Ucraina. Am cumpărat-o gândindu-mă si la semințele pe care trebuie să le punem în grădină, la pomi am încercat-o puțin, dar nu mi-a plăcut cum distribuie semințele. Erau ude, mai era și nisip pe ele, i-am dat pace, dar o să încerc din nou să o folosesc la grădina de legume și dacă nu merge nici acolo, atunci poate anul viitor, după o arătură de toamnă, cu un pământ mai mărunțit.

Iar astea sunt semințele alese de cele neîncolțite, în cazul castanelor și nucilor, și plantate una câte una în gropiță personală și date cu fixativ ca să se prindă (glumesc).

Teoretic ar fi trebuit să udăm imediat, dar nu am avut sculele la noi, așa că rămâne pe mâine, dacă nu plouă cumva între timp și ne-o ia înainte. Asta e loteria preferată a țăranului. În fine, ce am pus am văzut, ce-o ieși, om mai vedea.

Iată și o poză cu satul, primăvara. Observați că au înflorit pomii pe lângă case. Cea mai mare parte sunt pruni, va zic eu.

Satul
Satul
Publicat în Fără categorie

3 răspunsuri la “Primul kilometru de pepinieră

Dă-i un răspuns lui ninel Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *