Nu am apelat la o pepinieră autorizată ca să fac rost de sâmburi de portaltoi, sau de puieți, pentru ca vreau să fac lucrurile altfel. Vreau să am parte de surprize, fie ele plăcute sau neplăcute. Am luat dealurile la pas și am găsit, chiar dacă nu era deloc aproape de unde locuiesc, un cireș care cred că are caracteristici ale unui portaltoi bun. Care or fi alea? Păi să vedem mai întâi pozele.

Cireș

Cireș sălbatic

 

Cireș sălbatic

Cireș sălbatic

Cireșe negre

Cireșe mici și negre

Cireșe negre

Cireșe mici și negre

În primul rând, cireșul nu are crengi uscate, ceea ce înseamnă că sistemul radicular, pe care îl puteți privi ca pe o pompă de sevă, își face foarte bine treaba. În sprijinul aceluiași argument, cireșul e foarte bine ramnificat și are frunză multă.

Sâmburii, ca și cireșele, sunt foarte mici. O caracteristică a cireșelor sălbatice, care pot fi astfel îngurgitate de păsări și transportate pe distanțe mari. Putem spune că acest soi a trecut de-a lungul timpului prin condiții de climă și sol mult mai diverse decât soiurile cu fructe mai mari, pe care le considerăm astăzi comerciale. Apropo, cireșele sunt foarte dulci și pătează extrem, ca murele. Merită cultivat și așa cum e, nu doar folosit ca portaltoi.

Ca o comparație, am făcut o fotografie cu un cireș mai bătrân din aceeași zonă. Parcă are altă coroană, nu? În stânga lui mai e unul la fel de bătrân, acolo am vazut zilele trecute o veveriță.

Cireș bătrân

Cireș bătrân

Cireșele sunt mai mari și roșii. Am luat și de aici câteva cireșe pentru sâmburi, plus din alți câțiva de pe lângă casă, dar o să mă bazez pe portaltoii făcuți de cireșul sălbatic, pentru care urmează să selectez și altoi, când va veni timpul altoirii.