Sunt fan al fructelor zemoase, deci perisabile, care se coc toamna, astfel încat să poată fi folosite la prepararea conservelor de iarnă exact în perioada în care temperaturile de afară scad. Astfel, conservele țin mai bine decât cele nevoite să reziste la temperaturile verii. Piersicile de vie întră în această categorie.

Numele și l-au capatat de la faptul că, având talie mică, oamenii îi cultivă prin vii. Eu o să-i plantez printre alți puieți de meri, peri, vișini etc, în livezi tinere, astfel încât să obțin o utilizare mai bună a terenului în primii ani de viață ai livezii, când pomii „titulari” sunt încă mici. După 10-15 ani, cand pomii „titlulari” vor crește în coronament, piersicii își vor fi incheiat deja ciclul de viață.

Aveam și eu în vie vreo doi piersici, dar care n-au prea rodit anul acesta, așa că pe 15 septembrie am fost nevoit să cumpar 15 kg de piersici de vie din piață, de la cineva din Voinești, Dâmbovița. Le-am luat sâmburii, iar ca produs secundar m-am ales și cu o dulceață de piersici. Era un soi de piersici cu pulpa alba, acoperite cu puf, modeste ca dimensiuni, dar probabil compensează prin număr.  Un alt soi cu fructe mai mari și cu pulpa pigmentată în roșu, l-am găsit la mine la țară.

Sâmburi de piersici

Sâmburi de piersici

Cu totul cred că s-au strâns undeva în jur de 600 de sâmburi, câte 300 din fiecare soi. Sunt în continuare interesat și de alte soiuri și vă rog sa-mi scrieți aici dacă aveți recomandări. Mulțumesc!