Un corn, doi corni. N-am greșit pluralul, e al unui arbust care crește în flora spontană din zonele de câmpie și deal. Din câte mi-am dat eu seama, nu este foarte cunoscut și e prea puțin cultivat, un motiv în plus să caut sâmburi pentru școala de puieți de anul viitor.

Am găsit coarne în Piața Obor din București pe 15 septembrie și am cumpărat două kilograme, cărora le-am luat sâmburii. Nu am știut până anul acesta ce gust au pentru că, deși locuiesc în zona de deal, nu am întâlnit niciodată arbustul în zona mea. Mi-au plăcut. Cred că ar trebui să se mai găsească în perioada asta, cu cât sunt culese mai târziu, mai coapte, cu atât sunt mai dulci.

O livadă cu corni

O livadă cu corni

Am aflat mai multe despre coarne și proprietățile lor pe Ierburi Uitate, un site descoperit recent și pe care vi-l recomand. Iată ce spune:

„De-a lungul istoriei, civilizațiile Europei de est au consumat coarnele în moduri felurite, inclusiv ca medicament, datorită cantității mari de vitamina C, calciu și potasiu, recomandate în cazul răcelii și gripei. Similar, medicina antică chineză a recomandat consumul fructelor de corn, shan zhu yu (山茱萸) pentru tonifierea rinichilor și a problemelor de ejaculare.

Datorită conţinutului în tanin, coarnele proaspete sau extracte din acestea se folosesc în tratarea enteritei şi enterocolitei. Tradițional erau utilizate în oprirea sângerărilor nazale, datorită proprietăților hemostatice.

Iată și sâmburii pe care i-am pus la uscat.

Am pus sâmburii la stratificat pe 13 octombrie. Durata de stratificare pentru sâmburii de coarne este foarte mare, de 280-300 de zile, la o temperatura intre  si 5 grade Celsius.

Sâmburi de coarne

Sâmburi de coarne