Începe călătoria pentru alte câteva mii de semințe

Anul acesta pun din nou semințe la stratificat, că așa se nasc tradițiile, dar schimb puțin procedura ca să nu mai am surpriza să nu-mi răsară.

Acum doi ani am pus cu succes semințele la stratificat pe 6 februarie – țin minte data pentru că este ziua Roșiei Montane – și le-am pus în pământ pe 20 martie, direct în câmp, fără folie. Acum un an am avut experiența semințelor care s-au oprit din germinare din cauza lipsei apei, fiind puse în pământ mai târziu, pe 17 aprilie.

Anul acesta fac școala de puieți mai departe de casa și pentru că nu știu cum o să am timp să le mențin pământul umed astfel încât să nu se oprească din germinare, m-am gândit să folosesc tăvile alveolare și să pun semințele de mere, gutui și vișini în răsadniță, în grădina casei, iar apoi să le mut în câmp. La sfârșitul verii sper să am puieți buni de altoit. Așa că am pus semințele la stratificat pe 9 ianuarie, cu aproape o lună mai devreme, după ce au stat două zile în apă călduță, lângă sobă. La sfârșitul lui februarie ar trebui să le pun în răsadniță. Sper să țină și vremea cu mine.

Am aici aproximativ 500 de semințe de gutui și 3000 de mere.

Semințele de mere și gutui le-am pus în două caserole închise ermetic, între două șervețele umezite cu apă. Doar umezite, fără să existe exces de apă. Apoi le-am pus la frigider, în compartimentul pentru legume, unde temperatura este între 0 și 5 grade Celsius, perfectă pentru germinare. Când vor începe să încolțească, o să le iau una câte una și o să le pun în alveole. Am folosit șervețele în loc de nisip ca să îmi fie mai ușor la sădit, să nu aleg semințele germinate de prin nisip. Am luat tăvi cu alvole de 50 ml, 4×4 cm si 4,4 înălțime. Sunt cam mititele, dar mizez pe faptul că o să le pot transplanta destul de repede în câmp.

Tot acum și tot după două zile petrecute în apă caldă, am pus la stratificat și câteva nuci, puțin peste 400. E un soi de nuci mari, care îți ia ochii, dar am rețineri în privința lor. Chiar dacă au fost mari, au fost ușoare și miezul slab dezvoltat. Am zis să încerc totuși să vedem ce iese.

Am folosit lăzi de plastic cu găuri în ele, ca cele pentru pâine, pe care le-am căptușit cu cartoane. Am descoperit că în felul acesta se elimină excesul de apă, dar nici nu se deshidratează repede nisipul. Am alternat straturile de nisip cu cele de nuci. La plantare o să pot trage cartoanele de pe margini în sus și să spăl nisipul de pe nuci cu apă, astfel încât să produc deranjamente minime asupra colților. Mai bine decât dacă aș băga mâna în nisip după ele.

Am verificat umiditatea nisipului în care stau sâmburii de vișine la stratificat. Pe ei i-am pus la stratificat încă din august, dar fără tratamentul de două zile cu apă caldă. Faptul că bulgărele de nisip rămâne ferm înseamnă că umiditatea este potrivită.