Ieri a ajuns curierul cu cele trebuincioase pentru facerea pachetelor cu semințe promise pe 21 noiembrie. N-au avut tot ce am cerut în stoc și m-au amânat până acum. Comandasem în principal pungi cu închidere ziplock și o ghilotină pentru hârtie ca să pot face etichete mai repede.

Când am făcut apelul  mă gândeam că voi primi peste 100 de cereri. Astăzi pot spune cu oarecare satisfacție că s-au strâns 475 de cereri . Am început să fac pachetele și mi-am dat seama că nu am semințe decât pentru 100. Asta înseamnă că cineva o să se supere pe mine că nu va primi ce i-a fost promis, sau poate nu, să vedem…

În timp ce puneam semințe în pungulițe și mă uitam pentru a nu știu câta oara la filmul „Princess Mononoke” împreună cu cel mai tăcut critic și sfătuitor al meu, tipul roșcat din poza de mai jos, ne-am gândit că avem totuși nevoie de o confirmare de la voi, cei care v-ați înscris să primiți semințe, ca să fim siguri în primul rând că s-au înțeles responsabilitațile legat de nevoile semințelor pentru germinare și apoi să vedem câți dintre voi sunteți de acord să ridicăm puțin miza acestui hobby de la cultivarea plantelor la cultivarea biodiversitații.

Fac o paranteză să explic ce e cu Princess Mononoke. Îmi place foarte mult cum începe filmul și de multe ori văd doar începutul pentru că ma relaxează vocea gravă a naratorului care spune așa „Long ago, this country was covered by deep forests in which, from ancient times, there lived the gods.”.

Pisi mic

Pisi mic

Ca să ajungem la ideea despre care vorbeam în titlul postării trebuie să înțelegem mai întai contextul. Suntem în 2014, 34 de ani față de 1980, când eram 4,5 miliarde de oameni pe planeta Pământ și 36 de ani față de 2050, când se estimează că vom fi 9 miliarde. Suntem aproape la jumătatea acestui interval de 70 de ani în care se întrezărește o dublare a populației, corect? Dacă aveți nevoie de alte date, pot să vă mai spun că rata de crestere a populației a cunoscut un vârf în 1963 cu 2,2%  și a scăzut în 2012 la 1,1%. Perioada de dublare a populației la rata de creștere de 1,1 este de 64 de ani. Dacă rata de 2,2 s-ar fi menținut, populația lumii s-ar fi dublat la 32 de ani. Pai ce facem noi aici? D-astea?…

Am văzut cu ceva ani în urmă pe Youtube o lecție de aritmetică, publicată cu titlul „The Most IMPORTANT Video You’ll Ever See”. Cu fiecare zi care trece îi dau tot mai multă dreptate. Chiar este cel mai important video pe care l-am văzut, iar ce a spus profesorul la începutul prelegerii, că… „The greatest shortcoming of the human race is our inability to understand the exponential function.” ni se dovedește în fiecare zi.

Acum, dacă ați văzut filmul, vă întrebați probabil ce e de făcut. Eu văd două căi de acțiune și cred că trebuie să mergem pe amândouă deodată. Una se referă la gândirea globală, iar cealaltă este acțiunea locală.

Mă gândesc că ar trebui bătut pe la uși și bătuți la cap liderii de opinie ca să conștientizeze ce vremuri trăim, care sunt cele mai mari amenințări la adresa umanității și să spună lucrurilor pe nume, fără ascunzișuri. Deciziile cu efecte mari se iau de sus, dar cred că cea mai mare spaima a oamenilor de sus este sporul natural negativ. Orice lider de țară va cunoaște mai devreme sau mai târziu o presiune din partea unui grup de oameni care va spune că avem nevoie de crestere demografică ca să avem creștere economică. Nu e chiar așa. Cred că oamenii își doresc o creștere a calității vieții, iar asta nu implică neapărat o creștere economică. Nu există scăpare decât dacă începem să gândim global și mai alturist decât am fost obișnuiți să o facem până acum. Nu toți, dar cel puțin suficient de mulți încât să facem o schimbare.

Nu trebuie să privim mereu în sus, ci și în jos, în propria ogradă. Eu m-am uitat în ograda mea și m-am gândit că aș putea răspunde uneia dintre nevoile de bază ale umanității: nevoia de hrană bună. Dacă simțiți nevoia să faceți ceva bun, cultivați ceva cu bătaie lungă, pe 20-30 de ani. Pomii sunt o idee. Fructele dau multă energie și vitamine oamenilor, consuma CO2-ul care schimbă clima, sunt buni si ca lemn de foc la un moment dat etc. Dacă însă vreți să faceți ceva pe termen lung, trebuie să mai schimbăm puțin planul și să luăm în considerare modul în care vom schimba peisajul prin acțiunile noastre.

Am primit zilele trecute un raspuns de la Banca de Gene din Suceava, vroiam să știu dacă pot obține de la ei material genetic pentru pomi. Răspunsul a fost: „Cu parere de rau, noi nu avem nici o implicare in ceea ce priveste pomii fructiferi. Va dorim succes si sa auzim de bine.”

Nici la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea lucrurile nu stau prea bine. Deși este recunoscută pentru faptul că are bancă de gene pentru nuc, alun, castan şi prun, cineva s-a interesat zilele trecute să cumpere aluni de la ei și i s-a spus că au două soiuri disponibile, iar puieții sunt înmulțiți prin drajonare. Dacă e așa, atunci faptul că dețin o bancă de gene nu ne ajută prea mult, dacă nu oferă accesul nediscriminatoriu la ele. În privința înmulțirii prin drajonare nu îmi permit să comentez foarte mult pentru că este cea mai economică metodă, dar gândiți-vă că acele plante au aceeași informație genetică și sunt înmulțite uneori cu miile și zecile de mii, poate chiar mai mult. Sunt ca o rețea de calculatoare care funcționeaza pe același sistem de operare, cu aceleași vulnerabilitați.

În concluzie, e bine să cultivăm pomi, dar e bine să ținem cont și de amenințările la adresa biodiversității, în cazul nostru cea mai directă fiind „dezvoltarea și utilizarea a doar câtorva specii, varietăți și rase”.  Este o amenințare enunțată de FAO (Food and Agriculture Organization of the United Nations) într-un infografic pe care îl găsiți decupat mai jos, ce cuprinde amenințările la adresa biodiversitații și soluțiile. Integral îl găsiți aici, cu mai multe argumente interesante.

Decupaj infografic FAO

Decupaj infografic FAO

Deci noi, ăștia care cultivăm pământul și sădim pomi, trebuie să ținem cont, mai mult decât o fac alții, de „integrarea de resurse genetice si biodiversitate în planurile de dezvoltare și întarirea conservării și utilizării sustenabile”, adică cerculețul din mijloc, de jos. Cerculețul din dreapta, cu cheița, este pentru stațiunile de cercetare și dezvoltare pomicola care nu și-au înțeles integral menirea.

Imaginea mea despre biodiversitate și modul în care informația genetică se schimbă, iar indivizii evoluează, s-ar putea găsi la un moment dat la granița dintre știință și fantezie, dar o să continui să scriu și sper că, urmărind rezultatele studiilor si experimentelor de până acum să găsim la un moment dat, cândva, o convergență incontestabilă către o singularitate.

1. Primul studiu la care vreau să fac referire este unul despre care am mai scris aici, povestit de Richard Dawkins:

După logica mea, presupunând că nu ne dorim ca lumea să treacă printr-un șoc demografic în urma schimbarilor climatice și al epuizării resurselor, trebuie să ne îndreptăm atenția către speciile de plante și animale care au avut un trecut comun cu omul, plante cultivate și animale domesticite, pentru a ne asigura că dorința îndreptațită a fermierilor de a produce cât mai mult să nu priveze speciile de caracteristicile care le-au permis să treacă prin condiții dintre cele mai diverse, fără să fie dependente de grija atentă a omului prin irigații, fertilizări, deparazitări, lucrări ale solului etc.

Lăsând la o parte concluzia de mai sus, iată alta, în concordanță cu cele spuse de Richard Dawkins despre obiceiurile de cuibărire ale cucilor: prin obiceiurile și acțiunile noastre suntem coautori ai codului genetic care ne guvernează viața, acela pe care îl vom transmite copiilor. Ei vor scrie din nou în propriul cod genetic, iar evoluția notabilă va apărea atunci când ne vom strădui cu toții să scriem cât mai bine și scriem cât mai mult.

2. Într-un alt experiment, japonezii au trimis în spațiu sâmburi de cireșe culese de copii de la 14 cireși din mai multe locuri din Japonia. O parte din sâmburi au fost testați în laboratoare, dar cea mai mare parte s-au întors la casele lor și au fost sădiți după ce au orbitat în jurul Pământului de 4100 de ori.  Trei lucruri surprinzătoare și remarcabile au fost observate la cireșii care au crescut din acești sâmburi. Puteți citi despre ele aici. Trebuie luată în considerare și atenția sporită care a fost dată acelor sâmburi. Ar fi putut doar acest lucru sa ducă la observarea unor caracteristici noi?

3. „Observarea”. Cuvantul asta mă duce înstantaneu cu gândul la fizica cuantică și experimentele faimoase, cu rezultate ciudate, pentru care nu am primit încă nicio explicație din partea fizicienilor.

În ignoranța mea, mi-am explicat rezultatele acestor experimente prin faptul că există totuși ceva ce circula mai repede decât viteza luminii, deși circulă e impropriu spus. E informația. La nivel cuantic, informația se transmite instantaneu. Dacă ne ridicăm ochii puțin mai sus, vedem că felul în care percepem lumea poate avea efecte asupra propriului ADN. Cum? Uite asa:

4. Un alt studiu arată că expunerea copiilor la stres le poate afecta permanent ADN-ul. E vorba de anumite secvențe de ADN numite telomeri. „Telomeres are repetitive sequences of DNA found at the end of chromosomes that act as protective caps, preventing chromosomes from sticking together or being degraded, both of which can lead to cell death.”  Găsiți mai multe info aici.

5. Ultimul experiment pe care vreau sa vi-l arat este tot din Japonia, al lui Masaru Emoto, un om care a susțiut că structura moleculară a apei este influențată de conștiința umană. S-a spus ca descoperiile lui țin mai mult de pseudoștiința, în lipsa unei metode științifice valide, dar nu așa au început oare mai toate descoperiile importante ale omenirii? Cu un salt de credință.

M-am lugit cam mult. Ideea e că vreau să vă propun să aveți grijă de semințele pe care o să vi le trimit în spiritul celor povestite mai sus, fără ca puieții să fie altoiți, protejând biodiversitatea. Imi imaginez că aceste semințe, multe dintre ele provenind din același loc, aceeasi plantă sau cel puțin același soi, vor experimenta condiții de viață diferite, sol diferit, climă diferită, îngrijire diferită și polenizatori diferiți în cele 100 de locuri în care vor ajunge.

Aș vrea ca în momentul în care vor intra pe rod să comparăm fructele și să vedem care sunt diferețele. Putem merge chiar și mai departe folosind semințe din aceste fructe pentru a crea o noua școală de puieți, aducând în același loc informație genetică din 100 de alte locuri, prin polenizatori, dar păstrând aceeași bază genetică.

Dacă sunteți de acord să participați la acest mic studiu, vă rog să lăsați mai jos un comentariu public cu aceeași adresa de email pe care ați folosit-o la trimiterea adresei poștale. O să fac apoi corelarea și o să trimit pachetele cu semințe cu prioritate celor care acceptă aceste condiții.

Celor care nu o să vă pot trimite o să vă scriu totuși pe email care sunt alternativele la care puteți apela. Cea mai la îndemână este piața agroalimentară, unde găsiți încă fructe de toamnă. Mere, pere, gutui, nuci etc. Experiența o puteți avea. Dacă doriți și alte semințe, cum ar fi sâmburii de cireșe, va trebui să așteptați până anul viitor, din păcate. O să pregătesc atunci mai multe semințe.