Am spus în primele articole ceva despre biodiversitate și despre cum cred eu că ar trebui să avem grija de soiurile de pomi mai puțin întâlnite. Asta nu înseamnă că ar trebui să înființăm livezi întregi din soiuri neproductive, neglijate de pomicultori și apreciate doar de păsările cerului, dar cred că un soi nou în livadă, cu cât este mai diferit de soiurile principale utilizate la înființarea livezii, cu atât mai mult își justifica prezența. Spun asta pentru că biodiversitatea în livadă nu înseamnă numai diversitatea pomilor, ci și a altor specii de plante și animale care se regasesc în livadă, multe dintre ele ajutoare de nadejde pentru cultivarea pomilor în regim ecologic. Trebuie să ne gândim și la ele. Buburuzele, de exemplu, sunt de mare ajutor pentru că se hrănesc cu paduchii de frunze (afide).

Să zicem că aveți o livadă cu un singur soi și se întâmplă să fie vreme rece si ploioasă chiar în perioada în care soiul respectiv este în floare. Albinele nu mai ies la polenizat, iar pomii nu mai rodesc așa cum promite mulțimea florilor. Nu va fi un an greu doar pentru pomicultor, ci și pentru albine. Pe când, dacă în livadă sunt mai multe soiuri, care înfloresc în perioade diferite, exista șanse mai multe ca cel puțin unul din ele să își păstreze rodul. În plus, coacerea fructelor în perioade diferite înseamnă și o sursă de hrană pe o perioadă mai lungă pentru animaluțele din livadă. Sunt cu gândul la veverițe pentru că zilele trecute am zărit una în zona mea pentru prima dată după mult mult timp, era într-un cireș.

Așadar, formula pe care eu aș merge mai departe înseamnă cultivarea câtorva soiuri principale, care vor reprezenta majoritatea pomilor din livadă, pe a căror producție să mă bazez, plus alte soiuri reprezentate printr-un număr mai mic de pomi, categorie care include și pomii crescuți din sămânță, nealtoiți.

Îmi propun sa aplic aceeși formulă și în cazul diferitelor specii de pomi, nu doar soiurilor. Am citit undeva, mai de mult, că nucilor le „place” să simtă rădăcinile altor pomi în vecinătatea lor, drept pentru care, o livadă în care ai plantat doar nuci nu va rodi foarte bine. Nu știu în ce măsură aceasă concluzie a fost rezultatul unei cercetări științifice, cred ca pot fi găsite exemple care să o contrazică, dar mie îmi place să cred că e adevarată.

Altoit sau nealtoit?

A doua alegere pe care ar trebui să o faceți de pe acum, înainte de colectarea semințelor și sâmburilor pentru semănat în școala de puieți este dacă recurgeți sau nu la altoirea pomilor. În funcție de acest lucru va trebui să alegeți semințele și sâmburii pentru școala de puieți. Dacă vă propuneți să îi altoiți, atunci alegeți semințe din soiuri care fac portaltoi buni, cu rădăcini puternice și rezistente la boli. În postul urmator o să pun câteva poze cu un portaltoi bun pentru cireș.

Dacă nu vă lasă inima să tăiați un puiete de pom ca să-l clonați cu altul, astfel încât să-i copieze caracteristicile, semănați direct semințe din soiul pe care il doriți, dar țineți cont că  e foarte probabil ca fructul noului pom să nu semene deloc cu cel de la care ați luat sămânța. Riscul de a culege ceva mai slab decât ce ați plantat diferă de la specie la specie. Eu unul mi-aș încerca norocul cu vișinii sau nucii, dar cu merii sau perii mai puțin.

Dacă nu sunteți hotărâți, căutați mai multe informații despre altoire, despre avantajele și dezavantajele ei. Eu am găsit o opinie despre meri care creează o imagine aproape apocaliptică înmulțirii exclusiv prin semințe. Totuși, nu cred că e chiar așa de dezavantajos cum spune el. Am de gând să testez și să folosesc rodul merilor crescuți din sămânță la sucul de fructe, care oricum nu trebuie să fie foarte dulce.

În concluzie, o să urmez și eu exemplul bunicilor și strabunicilor noștri. O sa altoiesc cea mai mare parte a pomilor. Aveți în imaginile de mai jos doi peri bătrani, probabil de dinainte de comunism. Se vede punctul de altoire la aproximativ un metru de sol, altoiul a crescut în grosime mai mult decât portaltoiul.

Păr altoit

Păr altoit

Păr altoit

Păr altoit